Daniel Vişan-Dimitriu – Visul de Lumină al Nopții de Demult

Chemase noaptea vise în stropi de roșu-aprinsPe malu-i de-ntuneric pierdut în necuprins,Dar ele, cu uimire, priveau nehotărâteȘi nu-ndrăzneau, în beznă, să fie zăvorâte.– N-am să vă-nchid, vreau numai să știu cum e în Rai,Cum e să fiu fierbinte căci iată, luna maiE-aproape terminată, iar timpul dintre zileTot scade și îmi face secundele fragile.Răceala-ntunecată se pierde … Citește mai mult

Adrian Sarmasan – Poveste De Mult

Aș vrea o lume de povesteȘi tu, zâna mea, să fii,Când zorii urcă fără vesteLa geamul tău în fiecare zi. Aș vrea o noapte de magie,Și un castel doar pentru noi,Ceva ce n-a mai fost să fie,Un bal cu numai doi eroi. Să-ți spun povești pline de șoapteCu feți frumoși, dar și cu zmei,C-un cer … Citește mai mult

Octavian Goga – De Demult

De demult…Tot mai rar s-aud în noapte clopotele de la strungă…Patru inși la popa-n casă țin azi sfat de vreme lungă.Într-un sfeșnic ard pe masă două lumânări de ceară,Plin de grije, peană nouă moaie popa-n călimară:„Patru juzi din patru sate, de la Mureș mai la vale,Cu supunere se-nchină astăzi înălțimii-tale,Luminate împărate! Scriem carte cu-ntristare,Ne-au luat … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Amintirea De Demult

Tocmai pusesem de cafea,Tocmai înființam, cum se zice,Un textCând în prag a apărutEa.Își răsturna părulPeste umerii goiDe parcă ar fi dat o proclamațieCătre popor.De parcă ar fi lansatȘiroitoare coduri de legi, edicteCu judecăți primitive. ÎnrobitoareTratate. Chemări la război.În vreme ce euScriam versuriLa o lampăCu greieri…