Acolo-n iarba mirosind a fapte,
în cimitirul somnului lor greu,
sub crucile de piatră şi de lapte
mormintele-i îmbătrânesc mereu.
S-au scurs toţi corbii-n secolii de humă,
s-a stins şi steaua-n lămpile de seu,
dorm noaptea lor de tată şi de mumă –
mormintele mă-mbătrânesc mereu.
M-au destupat din floarea mea nebună
şi-au supt zăpezi din cer din Dumnezeu,
de-acum mă-ntorn la tată şi la mumă –
mormintele ne-mbătrânesc mereu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și melancolie față de părinții decedați, accentuând ideea de îmbătrânire și trecere a timpului în contextul cimitirului. Eul liric se întoarce simbolic la origini, la părinți, conștient de ciclul vieții și al morții.