A venit întâi un nor călător
și-a acoperit ca fumul
jumătate de cer și soarele.
Eu mi-am dezgolit picioarele și-am pornit încet pe drumul care duce la
pădure.
Toți copacii au început să murmure.
Mai târziu un fulger a spart pântecele cerului.
Copacii și-au încetat pesemne cântecele și picături de culoarea fierului
au căzut.
Sub coroana palmierului se făcuse-aproape noapte. Eu însă,
cu inima strânsă,
am mâncat smochine coapte și-am tăcut.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă contemplativă în timpul unei ploi de vară. Naratorul observă schimbările din natură și se retrage într-o stare de tăcere și reflecție, mâncând smochine, cu inima strânsă.