Versuri corectate și adnotate
Prin luminișul crângului tăcut,De-atâta vreme nimeni n-a trecut.Copacii goi, în lungă nemișcare,Pe umbra lor ce stă-nălțată în picioare.Arar ajunge până-aiciO pasăre cu aripile mici,Și glasul ei răsună în liniște prea tare.Dar Primăvara, care știe tot,Va risipi prin iarba dimprejurScântei de-azur –Albastru miozot.Și dintre foi tivite cu argint,Vor crește ciucuri albi de mărgărint.Pe-aici, o zână mică … Citește mai mult
Iubita mea, te simt așa departe…Mi-ai pus pe frunte mâinile subțiri,Dar, ca un zid puternic, ne desparteO pânză de cernite amintiri.Ființa mea întreagă când te cere,Tu stai visând, nici ochii nu ți-i miști,Și câte taine pline de durereSe pierd în noaptea ochilor tăi triști!.Eu chem osânda care mă omoară,Sălbatic vântul patimii să bată,Eu cer icoana … Citește mai mult
Plop tânăr, încrustat în miezul verii,Cu ramuri vii și frunză sclipitoare,Când râul vântului te scaldă,Învață-mă să râd ca tine-n soare,Să-i sorb lumina caldă. Plop negru, încrustat în gerȘi-ncremenit sub lunăCu rămuriș de zgură și de fier..Învață-mă să uit lumina veriiȘi-n câmp silhuiSă dau tristețea mea tăceriiȘi gândurile mele nimănui.
Umblând în sus și-n jos pe bulevard,A poposit la umbră sub un gard,Și-i trist fiindcă nimeni nu-l întreabăDac-a mâncat ori dacă are treabă.
Zice că demult, odată,Un pitic s-a însuratCu o văduvă bogată,Ce fusese măritatăCu un mare om de stat.Și-o fi dus ea, altădată, o viață mai tihnită,Dar la urmă și piticul a făcut-o fericită….Cu muncă și cu răbdare,Poți face cât unul mare.
A venit întâi un nor călătorși-a acoperit ca fumuljumătate de cer și soarele.Eu mi-am dezgolit picioarele și-am pornit încet pe drumul care duce lapădure.Toți copacii au început să murmure. Mai târziu un fulger a spart pântecele cerului.Copacii și-au încetat pesemne cântecele și picături de culoarea fieruluiau căzut.Sub coroana palmierului se făcuse-aproape noapte. Eu însă,cu inima … Citește mai mult
(Replică).A fost un om ca orice om de treabăCa tine şi ca mine bunăoară,Şi care niciodată nu se-ntreabăCe interes au oamenii să moară.Aşa, fiindcă s-a trezit pe lumeCa omul care n-a cerut anume,El şi-a făcut în atmosferă loc,Şi-a-nfipt în vânt căciula ţuguiatăŞi s-a-ncrustat în spaţiu ca un blocDe piatră detunată.Dar într-o zi, căscând prea tare … Citește mai mult
Cu prilejul intrării dlui Mihail Sadoveanu la Academie.Răsună cobza şi vioara,Fac gospodinele pomeni..Ce chef la noi în Viişoara,Ce praznic mare-n Rădăşeni!.Chiar Hanul-Boului învie!Iar jos, la Crâşma lui moş Precu,E-atâta zvon şi veselieDe parcă azi se lasă secu!.La vodă-Tomşa vin răzeşiiSă afle astăzi crezământ.Şoimaru bea cu megieşiiIzbind căciulile-n pământ.Pe când Duduia Margareta,Rămasă singură-n ietacSă-şi facă-n grabă … Citește mai mult
N. Davidescu.Eu, tată, am plecatși te rog să nu fii supărat,căci dac-aș fi rămasn-ai fi tăiat acum vițelul cel mai gras.Am colindat flămând pământurile,și m-au bătut în față vânturile,și m-a pârlit soarele,și m-au durut picioarele.Acum te văd și-mi pare bine,așadarte rog să nu te uiți urât la minecă plec iar. Eu sunt stâlpul de care … Citește mai mult
Pe mormântul:Unui bețivDe sărăcie și necazÎntâia oară doarme treaz.Unui soț iubitIci doarme Niță Busuioc, —Și nu mai sforăie deloc!Unui vardistCe te-ai oprit la criptolog?Hai, circulați, mă rog!Unui prostEl doarme țepăn, doarme drept, —Dar știți voi: când a fost deștept?Lui A. C. CuzaHei, trecătorule, -napoi!Să nu-i miroși a usturoi.IubiteiS-a stins. Dar să n-o plângi, străine,Mai mult … Citește mai mult