În pădurea de cristal
Ca un alb decor de teatru,
Stau copacii vertical
(Trei plus douăzeci și patru).
Înger trist de abanos,
Înger mic
S-a trezit cu fața-n jos
Într-un cuib de borangic.
Un luceafăr ideal,
Verde i s-a prins pe gene,
Ca un fulg de papagal
Din păduri braziliene.
Iar căpșunii de pe jos
Îi trimit în nări mireazmă
De tămâie și aghiazmă,
Pruncului de abanos.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică și onirică într-o pădure, populată de elemente fantastice precum un înger de abanos și un luceafăr verde. Imaginile evocă un sentiment de puritate, inocență și o legătură profundă cu natura.