Epilog.
Lângă țărmul tristei mări
M-am oprit pe-o stâncă.
Apa tremură spre zări,
Verde și adâncă.
Sufletu-mi, împovărat
De-o iubire moartă,
Se ridică ne-mpăcat
Și cu el o poartă.
Cum își duce greu în zbor
Vulturul de mare,
Peste valuri călător,
Prada moartă-n gheare.
Sensul versurilor
Piesa descrie un suflet împovărat de o iubire pierdută, care se ridică neîmpăcat, purtând cu el amintirea dureroasă. Imaginea vulturului de mare care își duce prada moartă sugerează greutatea și povara emoțională a trecutului.