Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenușie
Și-un cocoș împintenat
S-au suit și stau la sfat:
-Ia te uită, mă rog ție,
Cât de sus ne-am înălțat!.
Și deodată, cu glas mare
Începură amândoi
Să cotcodăcească-n soare:
-Nimeni nu mai e ca noi!
Nimeni nu mai e ca noi!.
Dar de sus, din corcoduș,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel și jucăuș,
Le-a răspuns un pițigoi:
-Câți ca voi! Câți ca voi!
Sensul versurilor
Piesa prezintă o fabulă simplă despre mândrie și percepția de sine. Cocoșul și găina se cred superiori, dar un pițigoi le amintește că nu sunt unici.
