Peste fagi cu vârfuri sure
A căzut amurgul rece.
Înserarea mută trece
Furișată prin pădure.
Spre apus abia s-arată
Printre crengi, întunecată,
O văpaie de rubin…
Din frunzișurile grele
De-nnoptate tot mai vin
Glasuri mici de păsărele….
Reci și palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.
Și deodată, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Depărtat și monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revărsate peste maluri…
Crește-n luncă, mai aproape,
Umple văile vecine
De răsunet mare…
Vine! ….
Fulger negru… trăsnet lung
Dus pe aripi de furtună,
Zguduind pământul tună,
Zările de-abia-i ajung…
Parcă zboară,
Parcă-noată,
Scuipă foc, înghite drum,
Și-ntr-un vârtej de fum
Taie-n lung pădurea toată….
A trecut…
Dinspre câmpie,
Vuiet greu de fierărie
Se destramă în tăcere…
Scade-n depărtare…
Piere….
Iar în urmă-i, din tufișuri,
De prin tainice-ascunzișuri,
Se ivesc pe jumătate,
Păsărele ciufulite,
Alarmate
Și-ngrozite:
-Cine-i? …Ce-i? …Ce-a fost pe-aici? ….
Ciripesc cu glasuri mici
Cinzeze și pitulici.
Doar un pui de pițigoi,
Într-un vârf de fag pitic
Stă cu penele valvoi
Și, făcând pe supăratul:
– Ce să fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul…
Sensul versurilor
Piesa descrie trecerea unui tren prin natură, surprinzând impactul tehnologiei asupra peisajului liniștit. Contrastul dintre forța trenului și fragilitatea naturii creează o atmosferă contemplativă.