Deie-mi toată toamna
Prăduiții pruni
Lașități polare
Sâmburi goi și bruni.
Deie-mi călăuza
Castelană-n van
Și mai multe drumuri.
Sus lângă tavan.
Să mă pot preface
C-am avut ce da
La sorocul tâmplei
Între nu și da.
Rând pe rând arginții
Cumpenei adânci
Vântul peste mare
Și mai multe stânci.
Fâlfâitul rânced
Țipătul prelung
Deie-mi-le toate
Câte nu-mi ajung.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de regret și melancolie, dorința de a primi tot ce lipsește și acceptarea inevitabilității trecerii timpului. Vorbitorul caută sens în pierderile suferite și în confruntarea cu limitările personale.