Pe zvelte oluri de pământ, soarele afumat
Prin peșteri, în fumul cu raze, s-a repetat.
Vracii isteți l-au adus în palate de piatră,
Lângă tronul regesc, să ardă în focul din vatră.
L-a înscris Arhimede pe nisip, cercul solar,
Și fetele-n hore străbune rotitu-l-au iar.
Soldatul roman, buimac de-a zilei arsură,
L-a ucis pe moșneag când scotea a lumii măsură.
Sensul versurilor
Piesa explorează simbolismul soarelui de-a lungul istoriei și în diferite culturi, de la venerarea sa mistică până la profanarea sa brutală. Sugerează o pierdere a înțelepciunii ancestrale și o ruptură de sacralitatea lumii naturale.