Decât o zdreanță dintr-un strai prea-sfânt
Cu spini mai bine-ncins peste mijloc.
Chiar dacă v-ați jura c-acel veșmânt
A fost în glumă pus, v-aruncă-n foc,
În Flegeton văpăile-ațâțând,
Și liturghia n-ar citi de loc,
Spre-a potoli cazanul clocotit,
Pân’ nu-i plătiți cu prețul îndoit.
Sensul versurilor
Strofa descrie o judecată aspră și o pedeapsă inevitabilă, sugerând că nici măcar ritualurile religioase nu pot atenua suferința până când nu se plătește un preț mare. Implică o critică a formalismului religios și a lipsei de milă.