George Gordon Byron – Beppo – Strofa – LXV

Voioasă trece Laura prin gloată
Și ochii-i râd, iar buzele-i zâmbesc,
Ba glăsuiește tare, ba în șoaptă,
Se-nclină-adânc sau dă din cap firesc,
Se plânge că-i e cald, cu limonadă
Iubitul o tratează – sorb, bârfesc –
Ei i se rupe inima că toate
Prietenele sunt prost îmbrăcate.

Sensul versurilor

Piesa descrie o femeie, Laura, preocupată de aparențe și bârfe, într-un mod satiric. Ea se plânge de lucruri banale și judecă aspectul prietenelor sale, evidențiind superficialitatea și preocuparea pentru imagine în anumite cercuri sociale.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu