Strofa LXV

Voioasă trece Laura prin gloatăȘi ochii-i râd, iar buzele-i zâmbesc,Ba glăsuiește tare, ba în șoaptă,Se-nclină-adânc sau dă din cap firesc,Se plânge că-i e cald, cu limonadăIubitul o tratează – sorb, bârfesc –Ei i se rupe inima că toatePrietenele sunt prost îmbrăcate.