S-au dus deci la Ridotto (mult aș vrea
Să merg și eu deseară, căci mâhnit
Cum sunt de-o vreme-ncoace, n-ar strica
Un pic de veselie. Pe ghicit
M-aș pune bucuros, aș încerca
Să deslușesc obrazu-acoperit
De felurite măști și, din impas,
M-aș furișa și eu, un sfert de ceas).
Sensul versurilor
Naratorul își exprimă dorința de a evada din starea de melancolie printr-o vizită la Ridotto, un loc al măștilor și al veseliei. El anticipează plăcerea de a descifra identitățile ascunse și de a se pierde, chiar și pentru scurt timp, în anonimat.