Pe Laura n-am lăudat-o-n van:
Când se-mbrăca n-avea pereche-n lume,
Ca îngerul pe firma unui han
De fragedă, ca frontispiciu-aș spune,
Al unui magazin, cu tot ce-n an
E mai modern, mai șic, iar între nume
Și poze, hârtiuțe cu dichis:
Să nu se ia pe straie ce e scris.
Sensul versurilor
Fragmentul descrie o femeie, Laura, remarcabilă prin modul în care se îmbracă, comparând-o cu elemente decorative și reclame moderne. Textul are un ton satiric, sugerând o preocupare excesivă pentru aparențe și modă.