George Gordon Byron – Beppo – Strofa II

Când noaptea-și zvârle mantia cernită
Deasupra bolții (o, de-ar fi de scrum!)
Pentru amanți e-o vreme potrivită;
Sfiala-și rupe corzile, și-acum
Tiptil colindă vesela ispită
Râzând cu toți care-i răsar în drum;
Și-s triluri de ghitare, zvon zglobiu,
Cântări și zarvă, fredonări și chiu.

Sensul versurilor

Strofa descrie atmosfera nocturnă propice iubirii și seducției. Noaptea aduce cu sine o atmosferă romantică, unde sfiala dispare, iar ispita colindă liberă, acompaniată de muzică și veselie.

Lasă un comentariu