Visez că soarele-i o păpădie
A cărei floare-ascunsă neîntrerupt
Aruncă peste-acoperișul rupt
Al cerului, în aerul ce-adie.
Imense fulgurațiuni de fire
C-o-ncetineală leneșă, spectrală,
C-o liniște de pauză corală
De-o insonoritate peste fire.
Ninsoare e, invazie de fluturi?
După incalculabile gestații
Impetuoase flori răsar din luturi.
Păduri de spume, albe vegetații
Sau, Moarte, tu, cortina-ți albă fluturi?
În somnul meu sunt multe generații.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune onirică în care soarele este imaginat ca o păpădie, iar granița dintre viață și moarte devine neclară. Versurile explorează ideea de transformare și ciclicitate, sugerând că moartea nu este un sfârșit, ci o parte a unui proces continuu.