George Bacovia – Poemă În Oglindă

Poemă în oglindă.
În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Și grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citești nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare..
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă –
Adormind..
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare..
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Și pe masa părăsită – albă marmură sculptată –
În veșmintele-mi funebre,
Mă întind ca și un mort,
Peste mine punând roze, flori pălite, -ntârziate
Ca și noi..
Zi, finala melodie din clavirul prăfuit,
Or ajunge plânsul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu –
Agonia violetă,
Catafalcul,
Și grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint..