Tăcere… e toamnă în cetate…
Plouă… și numai ploaia dă cuvânt –
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grăbite, trec frunze liberate.
Deschide, dă drumu-adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit;
În târg, o fată tristă a murit, –
Și-au îngropat-o pe ploaie, și-au îngropat-o…
Dă drumu, e toamnă în cetate –
Întreg pământul pare un mormânt…
Plouă… și peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de melancolie și tristețe asociat cu venirea toamnei. Moartea unei fete în târg amplifică senzația de pierdere și transformă întregul pământ într-un mormânt, accentuând ciclicitatea naturii și inevitabilitatea sfârșitului.