George Bacovia – Nervi De Toamnă
E toamnă, e foșnet, e somn..Copacii, pe stradă, oftează;E tuse, e plânset, e gol..Și-i frig, și burează.Amanții, mai bolnavi, mai triști,Pe drumuri fac gesturi ciudate –Iar frunze, de veșnicul somn,Cad grele, udate.Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,Și-amanții profund mă-ntristează –Îmi vine să râd fără sens,Și-i frig, și burează.