Frig.
Sunt lângă un gard rupt,
Și vântul bate cu frunze ude –
Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.
Pe strada aplecată la vale
E-o toamnă ca o poezie veche –
Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.
Toamna rupe afișe și flori,
E mai trist departe-n prăpăstii –
Să faceți foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii..
Fulgi de zăpadă rătăcitori..
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de singurătate și dezolare, accentuat de frigul toamnei și de amintirea unei relații pierdute. Starea de spirit este una de tristețe și melancolie, cu o senzație de izolare și pierdere.