Ah, Maestru devenise întrucâtva folositor. Soția sa, împreună cu o țărancă atașată
de apartamentul lor, îi distra cu invențiuni economice.
Viața orașelor mai conținea personalități ca dânsul, urmărind frumosul atât de
efemer.
În puțin timp el formă în comună mentalități politice și-și ducea mai departe felul
său de cugetări, oprindu-se acolo unde întrevedea imposibilul.
Satul cu aerul sănătos, cu liniște, dimineți cu rouă, și vinul de care se interesa mai
mult, antrena spre a se crede lăsat în pace. Conturile cu misitul unor editări făcu să
înceteze parte din măruntele negustorești, apropiindu-l spre un buget mai precis.
Când și când ca un înstreinat mai revedea orașul așteptând în trăsură pe însoțit și
care oprea pe unde avea treburi.
Un orizont lat îi însoțea la întoarcere; cinsteau la vreun han de popas.
Vocile păreau înfundate, și convorbirile – un înțeles nedefinit.
Tot astfel ajungând în sat, lătrături, strigăte, sau răgete denunțau izolări ca pentru
acei săturați de orașe.
Se despărțea temporar de oameni, cu aceleași presupuneri de simpatii și
sentimente, ce apoi se pierd.
Cu timpul se lăsau uitări și iertări.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui maestru care se retrage la țară, căutând liniște și uitare de agitația urbană. El se confruntă cu izolarea, dar găsește o formă de pace în natură și în simplitatea vieții rurale.