Al zilei ultim licăr pal s-a frânt,
Mi-s patimile timpurii doar scrum,
S-a scurs al bucuriilor vin sfânt,
Iar inima-mi, plângând, și-ascultă-acum.
Ecoul tinerelor sărbători,
Ce-n întuneric piere-atât de blând,
Ca umbra, cum o frunză în culori
De toamnă cade noaptea pe-un mormânt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și melancolia față de trecerea timpului și pierderea bucuriilor tinereții. Vorbitorul contemplă finalul inevitabil, comparând amintirile cu umbre și frunze căzătoare.
