Blestemate, voi, negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată,
Amurgiți copaci
Plini de șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ți pierdută
În roșul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopții reaprinse păsări albe
Peste prăbușite orașe
De oțel.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj oniric sumbru, plin de elemente gotice și simboluri ale morții și decăderii. Somnul este personificat ca o otravă albă, iar lumea înconjurătoare este una a amurgului și a ruinelor.