Georg Trakl – Somnul

Blestemate, voi, negre otrăvuri,Somn alb!Această grădină preaciudată,Amurgiți copaciPlini de șerpi, fluturi de noapte,Păianjeni, lilieci.Străinule! Umbra-ți pierdutăÎn roșul amurg,Sinistru corsarÎn a mâhnirii apă sărată.La marginea nopții reaprinse păsări albePeste prăbușite orașeDe oțel.

Florența Albu – Rezervație

Noapte putredă.Otrăvuri pe pământ de ploaie verde.Singurătatea în rezervații oficiale.Singurătatea ta de trecătorlegitimată cu melcii.Ecoul adunat în pumnifirimiturile gâlceviicu tine însuți.Imensă oboseala mâiniisă întâlnească mâna cealaltă– sens giratoriuTăiat de Înalta PoartăLa jumătatea lui de sens –semnul degeaba în răspântii.