La patul nostru noaptea se abate.
Și-un glas: Cine vă scapă de păcat?
Tot tremurând de dulcea voluptate,
Noi ne rugăm: Maria, dă-ne har curat!.
Din flori se varsă lacome miresme,
Ne-alintă fruntea pală de păcat.
Sub suflul sufocant sleiți prea lesne,
O, noi visăm: Maria, dă-ne har curat!.
Sirenele mai tare însă cântă,
Mai sumbru-i sfinxul peste-acest păcat,
Să fim cu inima-n greșeli mai frântă,
Și plângem noi: Maria, dă-ne har curat!
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul dintre plăcere și credință, vinovăția și dorința de purificare. Protagoniștii se confruntă cu ispita și caută iertare divină, oscilând între voluptate și remușcare.