Daniel Turcea – Ceremonia
împodobită cu absență.Voluptateanumelui și-a morții, n-o mai aicât timp nu te-ai întors; lanternăanul se lumina pe dinăuntru.Golit de orașe: soarelee o fereastră: așaarată ce ne înconjoară.fără efort, ca ridicarea unei zile
Versuri corectate și adnotate
împodobită cu absență.Voluptateanumelui și-a morții, n-o mai aicât timp nu te-ai întors; lanternăanul se lumina pe dinăuntru.Golit de orașe: soarelee o fereastră: așaarată ce ne înconjoară.fără efort, ca ridicarea unei zile
A venit să citească; în fața lui, deschise,vreo două-trei volume: istorici și poeți.Dar după nici zece minute de lecturăa dat cartea deoparte. Și s-a trântitpe canaprea. E pasionat de studiu –dar e frumos și are doar douăzeci și trei de ani.Iar azi după-amiază Eros a popositpe trupul lui perfect, pe-ale lui buze.Fiorul voluptății a trecutprin … Citește mai mult
De ce n-aflăm în împlinirea dorințelor din astă lume,Acea sublimă fericire ce înainte-i am visat,De ce în cruda voluptate, de ce într-un strălucit numeN-afli nimic nimic din ceea ce-n astă lume-ai căutat.Bacanta-ți dă corpul de nea, ochirea disperată, clară.Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu;Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta, gura-i … Citește mai mult
Ah! flăcările nu-ți opri;În inimă să-mi lași căldură,O, voluptate! o, tortură!Diva! supplicem exaudi!.Zeiță-n aer răspândită,Văpaia-ți din pământ mă cheamă!Înalță-mi vlaga umilită,Ce-ți dă un cântec de aramă.Fii, voluptate, doamnă-n noi!Și masca de sirenă pune,De carne sau de catifea;.Ori varsă-mi adormire greaÎn vinuri mistice, străbune,O, voluptate, zvelt strigoi!
Nu-ţi domoli văpăile roşcate,Ci sufletul mi-l încălzeşte, divă,Călău de inimi, dulce voluptate!Eu te implor acum, fii milostivă!.Zeiţă ce-n văzduh eşti răspândităŞi foc ce arde-n noi, de bună seamă,Ascultă a mea inimă mâhnităCe îţi dedică-un cântec de aramă.O, voluptate, fii a mea crăiasă!Ia-ţi chip de zănă cu o mască-aleasăFăcută din velur, carne şi piele,.Sau varsă-mi somnul … Citește mai mult
Nevrozaților.Plecați spre țări de voluptate,Învingătoare de nevrozeȘi de iubiri fatale;Plecați spre zările pătateDe violete echimozeȘi de motive pale.Plecați departe-n fund de zări:Acolo unde forma moareȘi nu-s conture crude;Plecați spre voluptoase țări,În care nu-i apus de soareȘi plânsul nu se-aude.Acolo unde-n colori șterse,În armonia de penumbre,Palpită viața întregei firi,Și unde-amantele perverseVisează în alcovuri sumbre,Înamorate de satiri.Acolo-s … Citește mai mult
Nuditate, ultimul văl al sufletuluice încă astfel mai rămâne ascuns.Limbajul fertil al trupuluinu o detectează nici n-o descifrează.Dar dincolo de piele, de mușchi,de nervi, de sânge, de oase,ea refuză ultimul contact,logodna florală, îmbrățișareadivinizantă a materieiîmbătată pentru totdeaunade sublima conjucție.Vai de noi, cerșetorii flămânzi:Noi arătăm doar firimiturilede la acest banchet de dincolo de nori,contingente din carnea … Citește mai mult
Țineți-mi mâinile care poartă de grijă, urcă scara neagră, o, Devotato; voluptatea semințelor fumegă, orașelesunt fier și taifas depărtat.
În suferință cum și-n voluptatepătrund întărâtat și beat de seve.Sparg lacăte și uși ori zdruncin dreveși intru-ntreg, cu mâneci suflecate.Nu mușc din rumegușuri, nici din pleve,ci flăcări vii de lacrimi și păcate,și năvălesc cu fluvii-nfometateși crengi flămânde-n câte sunt aeve.Nu cer poșirca searbedei risipesau braga bucuriilor dulcege.Vreau patima la pieptul meu să țipeși geamătu-n piroane … Citește mai mult
Și dacă și urechea ta te minteși ochiul tău la fel dacă te-nșealăși-n piept zădărniciilor se scoalăcu fulgere de gușteri pe morminte,și dacă piere-n fum și-n îndoialătot ce zidești și-nalți pe schele sfinteși-i ceață tot ce-ți crește înainteși tot ce lași în urmă umbră goală,cum de culegi din umbră și din ceațăatâta grea și dulce … Citește mai mult