Pe tine te cânt, sălbatic hău,
În furtuna nopții
Munți îngrămădiți;
Voi, turnuri cenușii:
Revărsări cu grimase de iad,
Dihănii de foc,
Aspre ferigi, molizi,
Flori cristaline,
Chin nesfârșit,
Ca să-l hărțuiești pe Dumnezeu,
Duh blajin,
Oftând din greu în cataracte,
În pini unduitori.
Ard auriu, jur împrejur, cu vâlvătaie
Focurile popoarelor.
Peste negricioasele recife
Se năpustește-n beția morții
Încinsa vijelie,
Talazul albastru
Al ghețarului
Și năvalnic vuiește
Clopotu-n vale:
Flăcări, blesteme
Și-ntunecatele
Jocuri ale voluptății,
Un cap de stană
Ia cerul cu asalt.
Sensul versurilor
Piesa descrie o noapte furtunoasă și înfricoșătoare, plină de imagini puternice ale naturii dezlănțuite și ale forțelor întunecate. Se sugerează o luptă între divinitate și elemente distructive, cu un sentiment general de chin și disperare.