Vântură-țară în negrul vânt; încet șoptește șovarul uscat
În tăcerea de baltă. Pe cerul cenușiu
Un cârd de păsări sălbatice la rând,
De-a curmezișul peste ape de-ntuneric.
Răscoală. În bordeiul dărăpănat
Se scutură cu aripi negre putregaiul;
Mestecenii schilozi oftează în vânt.
Seara în cârciuma părăsită. Drumul spre casă e urmărit.
De jalea blândă a cirezilor ce pasc.
Vedenie de noapte: broaște răsar din ape de-argint.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj dezolant de mlaștină, accentuând sentimente de singurătate și melancolie. Natura este personificată, iar atmosfera generală este una de tristețe și deznădejde.
