Fereastra s-a deschis spre întuneric
cei morți sunt vii au prapuri de cârpe și de oase
sunt oportuni pentru eternitate
cu șarpele în sân la confruntarea umbrelor.
pentru comemorarea lor într-un bârlog
pentru confesiunea lor și ultimă și albă
pentru utilizarea tehnică a contemplației
(și toți vom fi pământ și putregai)
ar merita un titlu de noblețe în timpurile dure și obscure
ale întoarcerii către crepuscul
și ei să ne conducă tăcuți spre veșnicie
când vulturul începe retragerea spre stele în memorabila secundă în care soarele și luna se reunesc în forma lor lichidă și își continuă subtila deplasare spre un teren al ereziei în mijlocul spiralei
neîntrecuta curgere lunară plăcuta ei pământenire.
doar mâinile pot trece pe deasupra curcubeului și rădăcinile ne cresc pe limbă
iar hrana lor e apa și e focul
și ei să ne conducă tăcuți spre veșnicie
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a eternității, sugerând o legătură mistică între cele două. Versurile creează o atmosferă întunecată și contemplativă, invitând la reflecție asupra condiției umane și a ciclului vieții.