O mie de bobițe de struguri într-o mie de ciocuri
și asta de zeci și zeci de ori pe minut,
sute de pahare de vin nu vor mai sta pe masa mea
peste iarnă,
delta va musti de găinaț mirosind a borhot,
iar la primăvară voi fi iarăși bucuros
că toți graurii se vor întoarce ca o mie de versuri
într-un poem pe care-l voi amâna toată iarna
până când damigenele mele se vor limpezi
ca hârtia când începe să vorbească
ca Hugo Friedrich prin gura asistentei în fața studenților
despre structura liricii moderne
și nimic prin urechile filistine,
mulțumite de apa chioară a unor festivaluri
care nu hrănesc decât amintiri false
și burți pline
ca fantoșele de cârpe –.
cer de toamnă gata să crape în roiul de viespi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a ciclurilor naturii, folosind metafore legate de recoltă și anotimpuri. Vorbește despre așteptare, amânare și o melancolie dulce-amară legată de amintiri și creație.