Gellu Dorian – În Același Loc

Lasă ferestrele deschise, cât de larg deschise,
aerul tot timpul aduce cu el pe cel mai bun prieten,
este adevărat, el n-a existat vreodată așa cum a existat aerul,
dar, rătăcind, ar putea veni să respire odată cu tine,
sau, mai curând, ar putea pleca, dacă aerul din camera ta
nu-l mai respiră,
trupul tău este o casă închisă,
de cele mai multe ori pleoapele sunt trase peste ochi
iar lumina din interior nu este la fel cu lumina de afară,
acolo sunt enorm de multe pleoape deschise,
ca niște lăcuste care vin peste grâne
când pâinea lipsește de pe masă,
iar cel flămând se uită la tine ca la o cetate în care nu mai intră
nici un călător,
fă o fereastră acolo,
deschide-o și strigă la lume de să se cutremure cerul,
azi ieși din tine și intri în afara ta, de unde ai lipsit
atât de mult, încât aerul de acolo nu te mai încape,
toți țipă la tine ca la o stafie,
fac cruce, golindu-se de toată dragostea
care ar fi putut exista ca o icoană făcătoare de minuni,
lasă de azi înainte toate ferestrele deschise,
chiar dacă nu mai are cine ieși pe ele,
dar vei vedea zborul care ar fi putut fi al tău
cum cară pe aripi aerul ghiftuit de iluzii
în care ai rătăcit până acum –
privește cum te întorci în același loc
din care nu ai plecat niciodată.