Ei nu știu că nu poți inventa zilnic altă zi pe care să o privești
în ochi ca pe o femeie care scrie ce-i spune gura
muribundului care dintr-odată și-a dat seama că n-a lăsat nimic scris,
așa cum lasă viermele în măr lestul pe care nu-l poate
descrie așa cum fac cuvintele în vârful pixului
care fură din chiar ochii femeii lumina
pe care cel terminat n-o mai poate numi.
ei doar se furișează noaptea în pat
și cred că se vor trezi în zori fericiți, ca țiganii prin gările
pline de buzunare în care le stă ascunsă ziua de mâine.
ei nu sunt cu adevărat vii,
sunt muribunzi,
dar nu toți muribunzii își pot permite o secretară care să le tragă
cu forcepsul cuvintele din gură.
și, vorba poetului,
ei, când mor, se surpă.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre oamenii care trăiesc o viață lipsită de sens și pasiune, fiind comparați cu muribunzi care nu lasă nimic în urmă. Ei se complac în rutină și ignoră faptul că timpul trece, ajungând să regrete la final.