Trăiești cu mine, dacă-mi înțelegi scriptura
Am scris trist ca Wagner, muza mi-ești tu și natura
Nu vreau un șlagăr, nu mă prostituez, aici n-ai centura
Sunt urât de mulți, m-am întărit cu ura
Scriitori vânduți, primesc rețele, uitarea
Hrănesc câteva zile gazetele, duhoarea
Urcă-n glorii de carton, atât de mare e chemarea
Apoi cad ca ploaia când văd c-au greșit cărarea
Nu te-ndrăgosti de mine, sunt o fire vagă
Vei iubi un infinit de gânduri cu nume de stradă
Strivesc certitudini, inima atât de seacă
Am atâtea cusururi încât par o lume-ntreagă!
Îmi sădesc gându-n foi, pământ arat de morți
Las lumii de apoi texte goi trase la sorți
Primesc rugi, da’s rugi și-nțeapă-n cot cu colți
Ma doare-n cot de toți parveniții de la cotzzzzz!.
Sunt ce scriu.. aștept clipa oportună
Inspirat de zilele ploioase și nopți cu furtună
Nu tânjesc la vreo cunună..
Nu rămâne lângă mine dacă nu-mi oferi a 3-a mână
Împins de gânduri, calc pe frunze de metal
Viața mea nu-i altceva mai mult decât un recital
Umbre împrejur, atât de rece, plin
De siluete goale, oamenii prea puțin
Fluturi de lumină la apusuri devin slabi
Îngroziți de pereți cu sânge orbitori de albi
Pierduți în nerăbdarea timpului
Pier îmbrățișați sub ghilotina unui om nebun
Îmi spal sabia în lacrimi.. tăios privirea
Am lăsat bufonilor de rând amanet fericirea
Poet trist, tristă-i iubirea
Singura cu care nu știu ce să fac e amintirea
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și dezamăgire profundă față de lume și de sine. Artistul se simte izolat și trădat, refugiindu-se în scris ca formă de exprimare a durerii sale.