Bolnavul de la numărul 23
spune că se simte din ce în ce mai bine.
Dar toți știm că va muri în curând.
Inventează cuburi de gheață gurile risipitorilor, daruri despotice i se aduc pe rând:
o monedă cu pești, o soră frumoasă,
o maimuță murind ca un copil,
căni aromate, un popor de stafii,
lămâi și borcane cu guri deschise febril.
Se ridică și mulțumește,
spune că se simte din ce în ce mai bine.
Mâine serbări, poimâine serbări,
pumnii ca două noduri ale trupului –
atârnă galbene lângă mine.
Eu vă urăsc pe toți,
din mirosul nopții curge un câine,
uitându-se lung, nemairăbdând:
ieri serbări, astăzi serbări, serbări mâine.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui bolnav incurabil, aflat pe moarte, și sentimentele de ură și disperare ale naratorului față de situația și anturajul său. Atmosfera este apăsătoare, accentuată de iminența morții și de ritualurile ipocrite din jurul bolnavului.