Mergem să vedem cum petrec caii.
Este vremea cailor. Plimbă
Aceste hamuri aerul
Ca o elastică limbă.
Stâlpii de gumă se-ndoaie
Călcând ordinea divină.
Cineva îmi ia oasele, plutesc
Pe marginile prismei de lumină.
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență contemplativă la hipodrom, unde mișcarea cailor și jocul de lumini creează o senzație de plutire și pierdere a realității. Versurile sugerează o transcedere a ordinii obișnuite, o detașare de corp și o fuziune cu peisajul.