Dintr-o dată totul a devenit atât de real,
încât nu îți mai văd nici ochii, nici sprâncenele,
moartea face ordine în viață.
Peste pasărea cu dinți izbucnesc penele.
Altădată te-aș fi așteptat,
aș fi plâns într-o gheară de lumină.
Se aude doar cum calcă peste mine
boala de origine divină.
Dintr-o dată totul a devenit atât de real,
încât nu există nici sunetul, nici gura mea,
numai o stradă, o cifră metalică
de care aerul chipul își sfâșia.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de realizare bruscă a mortalității și a fragilității vieții. Vorbește despre pierdere, boală și impactul devastator al realității asupra percepției și existenței.