Necunoscut îmi e băiatul care este,
are un vapor tras de un elefant fericit.
I-aș cere hainele cu împrumut
și câinii Angliei care l-au ispitit.
Stăm în pădure deznădăjduiți
și pâlpâie pe trunchiuri veverițe și apoi
copacii se deschid și ne înghit
în lemnul lor pe amândoi.
Și amețită se-ntunecă realitatea,
păianjeni taie aerul pe care-l pierzi,
din pulsul pieptului noi aruncăm cu sunete
în bronzul clopotelor verzi.
Sensul versurilor
Piesa explorează un tărâm al imaginației copilărești, unde realitatea se împletește cu fantezia. Versurile evocă un sentiment de inocență și mirare, sugerând o evadare într-o lume onirică populată de elemente fantastice.