Aprilie, adesea rămân înfipți în tine
pe crengi, ca mugurii, morții.
Oare, dacă-aş fi în stare să-l strig
m-ar auzi cel drag
şi ar deschide încuietoarea de argint a porţii?.
Şi dacă m-ar lua pe pieptul lui zdrobit aş îndura cumplită atingere cu veşnicia?
Râsul lui fericit, asprul lui sărutat şi rugăciunea intimă de a păstra secretă vederea unui înviat?.
Aprilie, tânără încă printre cei vii alerg, convulsiile creierului meu, iată-le, precum vuirea în care explodează marea!
Spuneam: să spăl vasele în vin curat,
să pregătesc în taină pentru el mâncarea
Şi dacă va veni şi dacă vom începe să gustăm
din vinul aromat, din pâinea şi din sarea,
aş îndura, aş îndura,
râsul lui fericit, asprul lui sărutat
şi rugăciunea intimă de a păstra secretă
Vederea unui înviat?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru o persoană dragă, posibil pierdută. Vorbitorul este dispus la sacrificii și la a îndura suferința pentru a reîntâlni persoana iubită, idealizând momentul revederii ca pe o experiență spirituală.