Tot ce vedem
mâine ar putea să dispară,
purtat cine știe unde de vânt.
Tot ce păstrasem ca amintire
să se așeze ca praful sub picioare
în aerul tare al feței tale.
Scheletul meu ieșit din plasa roșie a cărnii
îți iese în întâmpinare
ca o minerală floare
topindu-se în aerul tare al feței tale.
Lumea fără mormânt,
păduri de cruci triumfale
înaintează definitiv
în aerul tare al feței tale.
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și a amintirilor, sugerând că totul este supus trecerii și transformării. Imaginea "aerului tare al feței tale" simbolizează inevitabilitatea morții și modul în care aceasta ne afectează percepția asupra lumii.