Friedrich Nietzsche – Lui Goethe

Ah, nevremelnicul
Doar simbol îți rămâne!
Domnul, părelnicul,
Poeziei revine.
Țeluri, cu sunetul,
Surpă roțile lumii:
Necesar – zice tunetul,
Doar un joc – zic nebunii.
Jocul lumii amestecă
Realitate și visuri –
Nebunia-cea-veșnică
Ne tot cerne-n abisuri!

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra naturii efemere a existenței și a rolului iluziei și nebuniei în percepția realității. Se sugerează că viața este un amestec de realitate și visuri, iar nebunia eternă ne aruncă în abisuri.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu