Învăţat-aţi acuma cântecul meu? Ghicit-aţi ce vrea? Ei bine! Haideţi! Oamenilor superiori, cântaţi-mi acuma cântecul, roată, pe rând!
Cântaţi-mi acuma voi înşivă cântecul ce se cheamă „De la capăt”, al cărui tâlc e „în vecii vecilor!”, cântaţi, superiorilor, cântecul-roată al lui Zarathustra!.
Hei om! Veghezi?
Ce zice-adâncul nopţii miez?
„Dormeam somn greu ,
„Din vis adânc eu m-am trezit:
„E lumea hău,
„Adânc cum ziua n-a gândit.
„Cu-adânci dureri ,
„Plăcerea-i mai adâncă-n ea:
„Dureri zic: Pieri!
„Plăcerea veşnicie vrea ,
„ adâncă, mai adânc-o vrea!”
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea ciclului etern și a revelației profunde. Vorbitorul îndeamnă ascultătorii să contemple sensul vieții și adâncurile existenței, sugerând că plăcerea și durerea sunt interconectate într-un ciclu nesfârșit.