Miguel De Unamuno – Lui Nietzsche

Cristos n-ai fost şi-ai spus vorbe spurcatede cel ce-a fost un simbol de iubire,iar bietu-ţi suflet vrut-a nemurirepână ce-ai fost răpit de trista moarte.I-ai spus inimii tale tulburatecă va renaşte, vrând c-o opintiresă ieşi din cripta morţii cu grăbireşi ca Oedip ai vrut pe Sfinx a-l bate.Simţind că trupul tău e-o închisoarecântai ca un stăpân, … Citește mai mult

Costel Zăgan – Erezia Supraomului Contemporan

Cu cât mă uit mai adânc în cer,Cu atât se uită cerul mai adânc în mine.Eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche,Însă Nietzsche nu-şi aminteşte deloc.Rănile mă fac mai puternic. Continuaţi.Aşa grăit-a Zarathustra.Aşa tăcut-am eu,Derutat de silogismele urii politice.Eul liric face întoarceri dezordonate la stânga şi la dreapta,Deşi i-ar condamna pe toţi la dreapta-mprejur.Intertext.Dacă nu … Citește mai mult

René Char – Baudelaire Îl Nemulțumește pe Nietzsche

Baudelaire e cel care post-datează și vede exact din barca suferinței sale, atunci când ne desemnează așa cum suntem. Nietzsche, mereu seismal, ne cadastrează întreg teritoriul agonistic. Cei doi purtători de apă ai mei.Obligație, fără pauză de respirație, de a rări, de a ierarhiza ființele și lucrurile care ne încalcă. Să înțeleagă cine poate. Polenul … Citește mai mult

Eugen Cioclea – Atu

Supraomul (Nietzsche)s-a dus demult acumarămân nişte fiinţe cam leftere. Atât.Cu tipii ăştia timpul s-a luminat aproapesărind peste dilemade-a finumaidecât.Academia Shakespeareşi-a pus frumos lăcata,pe dânsa o tâmpea to be or not to be,iar noi din urma ei am răguşit anemiccu-accentul englezescnemaiputândzâmbi.Codaţi fundamental, cu ţestele-n plăsele,antropolog de vise eterice-n sfârşit.Unde-i Jung să-mi spunăce să fac cu karmadobândită … Citește mai mult

Friedrich Nietzsche – Cântecul Lunatecului

Învăţat-aţi acuma cântecul meu? Ghicit-aţi ce vrea? Ei bine! Haideţi! Oamenilor superiori, cântaţi-mi acuma cântecul, roată, pe rând!Cântaţi-mi acuma voi înşivă cântecul ce se cheamă „De la capăt”, al cărui tâlc e „în vecii vecilor!”, cântaţi, superiorilor, cântecul-roată al lui Zarathustra!.Hei om! Veghezi?Ce zice-adâncul nopţii miez?„Dormeam somn greu –,„Din vis adânc eu m-am trezit: –„E … Citește mai mult

Irving Layton – Piața San Marco

Au și consumat palatul dogilorȘi, de la sine înțeles, Puntea SuspinelorCăreia mizeria și-un poet beteag de piciori-au dat faimă.Stângaci și orbaznici ca porumbeii, se hrănesc,Se tot și se tot fotografiază unul pe altul.Gemütlichkeit de berărie. Și Belmont Park.Orchestra cântă focos uverturaTraviatei.Unde-am mai văzut oare ceva asemănător?La Sfânta Agata? În vreo altă reședință laurentină?N-are importanță.Asta-i Veneția. … Citește mai mult