Te-acuzau că râzi cu dispreț de zei? Cu blesteme
Inima ta-mpovărară, și-n lanțuri
Te-au pus, aruncându-te pradă văpăii,
Sfântule! O, pentru ce n-ai venit.
Îndărăt din cer în văpăi, să fulgeri cumplit
Pe cei ce huleau, și-n furtună să spulberi
Cenușa barbarilor – fără de țară,
Fără sălaș să rămână pe veci!.
Dar Natura sacră, pe care trăind ai iubit-o,
Și te-a primit, muribundule, uită
Purtările lor, și dușmanii tăi, ca și tine,
În pacea străbună se-ntorc.
Sensul versurilor
The poem depicts the suffering and death of Vanini, a figure accused of blasphemy. It expresses a desire for revenge against his tormentors but ultimately suggests a return to peace and acceptance in nature.