Are oare omul dreptul, atunci când viața lui e plină de greutăți,
Să-și înalțe privirile și să spună: Astfel
Vreau și eu să fiu? Da. Câtă vreme prietenia mai durează
La inima lui, curata prietenie,
Omul se poate măsura, nu în mod nefericit,
Cu Dumnezeirea. Este Dumnezeu necunoscut?
Este el vădit ca cerul? Așa
Cred că este. Aceasta este măsura omului.
Plin de merite, totuși poetic, locuiește
Omul pe acest pământ. Dar, mai adevărată
Nu e umbra nopții cu stelele,
Dac-aș putea spune astfel, decât
Omul, care se numește imaginea Divinității.
Există pe pământ vreo măsură? Nu este
Niciuna.
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția umană, sugerând că omul, prin prietenie și aspirații, se poate măsura cu divinitatea. Se pune întrebarea dacă există o măsură a omului pe pământ, concluzionând că omul este imaginea divinității.