omul

Maria Dragomiroiu – Omul Până Când Se-Ajunge

de

Doamne, vezi acum prea bineOmul ce-i făcut de tine,Cum l-ai vrut și ce-a ieșitCum nici n-ai fi bănuit.L-ai vrut o mână cereascăPeste fața pământeascăȘi-a ieșit plin de păcateȘi în vorbe și în fapte.Omul până când se-ajungeTrage, suferă și plângeȘi-n picioare când se vedeEl ca Dumnezeu se crede.Ai vrut omul credinciosSuflet bun și chip frumosFloarea florilor … Citește mai mult

Mioara Velicu – Amărât e Omul, Doamne!

de

Amărât e omul, Doamne,Când e viața trecătoare,Se trudește zi și noapte,Vrea să le facă pe toate,Dar omu-i vis trecătorCa roua de pe ogorȘi ca frunza pomului,Ca apa pârăului.Și-am zis verde frunză creață,Strânge omu-ntreaga viață,Strânge și nu se gândeșteCă-ntr-o zi le părăsește,De-ar prețui omul viațaAr păstra din ea dulceața,Zi și noapte ar cânta,Nu știe când o … Citește mai mult

Carl Sandburg – Zgârie-Norii Stau Mândri

de

Mândrii stau zgârie-norii în picioare.Ei par să spună că aucăutat absolutulși pus-au stăpânire pe el.Totuși n-au nicio vină și-s naivica și oțelul, timpul, ca și timpulbeton al bastioanelor lor.„Omul”, murmură zgârie-norii, „ne-a făcut. Noi suntemmândri numai așa cum este mândruomul și n-am găsit absolutul nici noiîn mai mare măsură decât l-a găsit omul.”

Rareshh – Eu Sunt Omul

de

1.Oare eu sunt capabil să vă sparg în viitor?Oare sunt un mason care o dă la microfon?Oare sunt un ciudat dacă tot zici că-s ciudat?Oare dacă te îmbraci larg o să fii în muzică bazat?Poate că eu în viitor, cine știe, excelez,Poate că tu în prezent vorbești cu mine și clachezi,Poate că eu sunt un … Citește mai mult

Elena Mândrescu – Omule cu Viață Scurtă

de

Omule cu viață scurtă,Stai oleacă și m-ascultă,Omule, trăiește-ți viațaCă nu știi cât ține ața,Toate-n lume-s trecătoare,Omul pică din picioare.Și-apoi omul dacă picăToți banii nu-l mai ridică,Nici banii și nici avereaNu-i mai dau ‘napoi puterea,Banii și averea toatăNu-l mai fac ce-o fost odată.Trăiește azi și fă bineȘi nu mai lăsa pe mâine,Mâine nu-i a omuluiCă este … Citește mai mult

Sorin Cerin – Omul Este o Șoaptă Mincinoasă a Creației

de

Răstigniți pe mormintele propriilor aspirații,ne ascundem cimitirele cuvintelor,printre buruienile întâmplărilor,cărora le suntem datori,cu o moarte,izvorâtă din adâncurile ființei,iluziilor non-sensurilor existenței,în care ne-am întrupat,visele amintirilor din viitor,în mugurii otrăviți ai durerii,fără să știm vreodată,că respirăm un compromis,ce a devenit speranța deșartă,că ne vom învinge pe noi înșine,ignorând cu desăvârșire,condiția umană,prin care,omul este o șoaptă mincinoasă a … Citește mai mult

Friedrich Holderlin – Omul

de

Abia au răsărit din ape, o, pământule,Tinerii munți și piscuri plăcut mirositoare,Plăcut respirând, veșnic verzile crânguri,Depline, în sălbăticia oceanului cenușiu.Primele insule grațioase; și plin de bucurieOchiul zeului soare privea nou-veniții,Plantele, eternă tinerețe,Zâmbitorii copii, născuți din tine.Căci pe cea mai frumoasă, oriundeAerul împrejmuia în calmă tandrețe codrul,Întins odată sub struguri, după noapteaÎncropită, și-n zorii dimineții.Născută, părinte … Citește mai mult

Ion Pillat – Furnica

de

În liniștea de aur a serii, omul ară…Și plugul greu, și boii, și el, par jucăriiDe lemn pe șahul negru și verde din câmpii:Deasupra lor domnește un cer de primăvară.În brazda răsturnată, din care germinarăAtâtea azimi albe – dar pentru alți copii,Adânc înfige fierul, și-n gânduri cenușiiSe-oprește, frânt în două de truda seculară.Dar n-a văzut … Citește mai mult

Ioan Alexandru – Omul

de

Cu omul din spatele meuducem împreună o ușă – lemnul din care-iînchipuită brutal e ud și greu de zgâriat.Ca și cum toate bătăliile absurde ale lumiicu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocitloc pe întinsurile ei.Câmpia muceda ne hărțuie din urmă.Suntem în zori și coborâm o pantă.Azi-noapte a plouat și lunecăpământul sub călcâie.Cămășile albe … Citește mai mult