Când frunzele se pierd pe câmpie,
Albul se așază jos în vale
De soare strălucește tot ce-nvie;
Orașul este plin de vii urale.
E liniștea naturii și câmpia tace,
E a omului spirit ce se-nalță
Cu mari imagini și preface
Natura-n primăvară, drept nuanță.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera iernii și transformarea naturii sub influența acesteia. Spiritul uman este cel care aduce speranța și transformă iarna într-o promisiune a primăverii.