Iubiţii mei fraţi! arta noastră se pârguie poate,
Când, tinereţii asemeni, îndelung fermentează,
Curând întru liniştea frumuseţii!
Fiţi doar evlavioşi, cum au fost Elinii!
Iubiţi-i pe Zei; fiţi, cu cei muritori, plini de grijă!
Urâţi beţia, ca gerul! Învăţaţi, nu descrieţi!
Iar dacă maestrul vă înspăimântă,
Cereţi vastei Naturi să vă dea povaţă.
Sensul versurilor
Piesa oferă sfaturi tinerilor poeți, îndemnându-i să fie evlavioși, să iubească zeii, să fie grijulii cu oamenii, să urască viciile și să învețe din natură. Îi încurajează să caute inspirație în natură, mai degrabă decât să se teamă de maeștri.
