A rezistat multor atacuri ale iubirii, dar nu s-a putut feri de ultimul.
Ca răzbunarea să și-o împlinească
pentru ofense mii ce cer osândă,
Amor cu arcul său a stat la pândă,
precum un om ce-așteaptă să lovească.
Și-n inimă s-a tras să se ferească
virtutea mea, prin ochi cătând izbândă,
dar lovitura a venit, profundă,
unde săgeţi cercat-au să răzbească.
Și de-acest prim asalt fu tulburată
și nu găsi nici spaţiu, nici dorinţă
ca armele să le apuce iute.
sau sus să mă ridice deîndată
să fiu ferit, deci nu avu putinţă
chiar de-ar fi vrut, cumva să mă ajute.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema inevitabilității iubirii și a vulnerabilității umane în fața acesteia. Chiar și după ce a rezistat multor încercări, eul liric este în cele din urmă copleșit de forța iubirii, incapabil să se apere.