Vezi tu, câteodată realizezi că nu se mai poate,
Timpu’ care trece tare te-a lăsat în spate.
Aș fi putut să fiu mult mai conștient
În legătură cu decizii care mă priveau direct!
Un om în plus sau în minus,
În flux, în sinus, celebritate-mi dai degust sau ești virus,
Vezi tu, nu toți pot să vadă faimă și viață
Și să lase cărțile trecând ca roua-n dimineață,
Și nu e cazul să mă minți, să-mi ascunzi ce simți,
Nu ești ce pretinzi, te vinzi, strivești, ca la plată minți,
Eu mă lupt direct cu lumea,
Cu sensu’ să scot adevăru’ din mister ca universu’!
Dau oxigen cu metonimie, origen,
Metaplasmă vie din orașul Fălticeni.
Zbor, indigen, corzi de penel, zel,
Întind la maxim epitetele cu rânduri de oțel!
Refren:
Poezia mea e fix ca o lună,
Una plină, luminează rece și-ți urează „noapte bună”,
Și ne-adoarme împreună,
De mii de ani tună, în urmă se-ntinde ca o umbră.
Poezia mea e fix ca o lună,
Una plină, luminează rece și-ți urează „noapte bună”,
Și ne-adoarme împreună,
De mii de ani tună, furtună, se-ntinde ca o umbră.
Atât de mult simt pianul ăsta tare, uite-i clapele
Îl las să îmi deschidă-un suflet mare, uite-i pleoapele!
Îți spun ca fratele, nu v-am făcut nimic
Tot reproșați și-amenințați că v-am turnat sau am mințit.
Real, sunt mult prea serios, prea principial, pe pedestal
D-aia stau în underground-ul principal,
Sunt peste tot, sau sedentar,
Selenar, sedendar, semn neclar, nu mai știi să mă compari!
M-am săturat sincer să spun de toată mișcarea
Numa’ comentați și nu vedeți deloc culoarea,
Plus, necivilizați, muzică albă, poezie
Ce să mai spun… știință sau filozofie.
Comportamentu’ ne-a adus în sărăcie
Și nu bagi la cap deloc să faci parte din temelie!
La mine-i fix albăstrie, galbenă și roșie
Stacojie ca întreaga Românie!
Refren:
Poezia mea e fix ca o lună,
Una plină, luminează rece și-ți urează „noapte bună”,
Și ne-adoarme împreună,
De mii de ani tună, în urmă se-ntinde ca o umbră.
Poezia mea e fix ca o lună,
Una plină, luminează rece și-ți urează „noapte bună”,
Și ne-adoarme împreună,
De mii de ani tună, furtună, se-ntinde ca o umbră.
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție asupra trecerii timpului, a dificultăților vieții și a luptei artistului cu lumea. Exprimă dezamăgirea față de superficialitatea societății și dorința de a găsi adevărul prin artă și poezie.